#RedSeaRiskOilReturns100

PETROLUL CREȘTE DIN NOU #Saudi producție de petrol scade cu 23%, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 36 de ani, pe măsură ce rutele Hormuz și Marea Roșie se apropie Producția de petrol a Arabiei Saudite s-a prăbușit la 6,24 milioane de barili pe zi în august, în scădere cu 23% față de iulie și cel mai scăzut nivel lunar raportat de regat din 1990. Numărul este o măsură clară a ceea ce războiul cu Iranul și campania Houthi din Marea Roșie au făcut celui mai mare exportator de petrol din lume. #Saudi Arabia încă mai are sonde, conducte și capacitate teoretică de rezervă. Ceea ce îi lipsește tot mai mult este o modalitate fiabilă de a scoate butoaiele. În iulie, producția #Saudi revenise la aproximativ 8,14 milioane de barili pe zi în timpul unei scurte pauze din lupte. Până în august, acea redresare dispăruse. Producția a scăzut cu aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi. Exporturile au fost și mai afectate. Urmărirea petrolierelor a arătat transporturile #Saudi țiței la doar aproximativ 3,1 până la 3,2 milioane de barili pe zi, cel mai slab nivel din ultimul deceniu. Înainte de război, Arabia #Saudi exporta regulat peste 7 milioane de barili pe zi. Problema este geografia. Strâmtoarea #Hormuz, prin care trece de obicei aproximativ o cincime din petrolul maritim al lumii, a devenit o zonă de război după ce conflictul cu #Iran a escaladat. Traficul de petroliere s-a prăbușit pe măsură ce atacurile și amenințarea unor noi lovituri au făcut ca ruta #Gulf să fie tot mai dificilă de folosit. #Saudi Arabia avea o alternativă evidentă. Conducta sa Est-Vest a fost construită tocmai pentru o criză Hormuz. Transportă țiței prin regat până la Yanbu, pe Marea Roșie, permițând petrolului saudit să ajungă la petroliere fără a trece prin Strâmtoare. Dar și calea alternativă este acum sub atac. Houthiții din #Yemen au transformat sudul Mării Roșii și Bab el-Mandeb într-o altă zonă periculoasă. Atacurile lor asupra navelor, combinate cu atacurile asupra țintelor saudite, au făcut ruta Mării Roșii mult mai puțin de încredere. Asta #Riyadh lasă înghesuit între două puncte de strangulare maritime. Când țițeiul nu poate fi exportat, producția trebuie, în cele din urmă, să scadă. Rezervoarele de stocare pot absorbi primul șoc. Nu pot absorbi un număr nelimitat de butoaie în fiecare zi. Prin urmare, Aramco are o alegere din ce în ce mai simplă: să reducă producția sau să continue să umple depozitele cu petrol care nu are unde să meargă de încredere. Există o distincție importantă în cifre. Arabia Saudită a raportat 7,12 milioane de barili pe zi de "aprovizionare pe piață" în august, cu aproape 900.000 de barili peste producția raportată. Diferența indică faptul că stocurile au fost retrase pentru a menține clienții aprovizionați. Asta oferă un spațiu de respiro. Nu rezolvă problema. Stocurile pot face legătura cu o perturbare temporară. Ele nu pot înlocui permanent rutele de export funcționale. Piața a început să prețuiască această distincție. Brent țițeiul a depășit 100 de dolari pe baril săptămâna aceasta și s-a tranzacționat în jur de 107 dolari, pe măsură ce atacurile asupra transportului maritim și infrastructurii energetice saudite s-au intensificat. Aceasta este o mișcare bruscă față de nivelul de aproximativ 70 de dolari văzut înainte de război. Arabia Saudită a trecut deja printr-un șoc similar de producție în timpul conflictului. Producția a scăzut la aproximativ 6,32 milioane de barili pe zi în aprilie, înainte de a se redresa în iunie și iulie. Tiparul devine tot mai greu de ignorat. Când o rută de export este amenințată, Arabia Saudită poate redirecționa butoaiele. Când atât Hormuz, cât și Marea Roșie sunt contestate, capacitatea de rezervă a regatului devine mult mai puțin utilă. Și aceasta este problema mai mare pentru piața petrolieră. Arabia Saudită este, în mod tradițional, producătorul la care toată lumea se așteaptă să apeleze când aprovizionarea dispare. Riyadh poate, de obicei, să deschidă robinetele și să trimită țiței suplimentar pe piață. Dar capacitatea de rezervă situată în spatele unei rute de transport închise sau periculoase nu este același lucru cu capacitatea de rezervă disponibilă consumatorilor. Aceeași problemă se aplică și altor producători din Golf. O mare parte din petrolul regiunii depinde în cele din urmă de un număr mic de căi navigabile strategice. Dacă perturbi una dintre ele, mărfurile pot fi redirecționate. Dacă le ameninți pe amândouă în același timp, întregul sistem logistic începe să se strângă. Prin urmare, cifra de 6,24 milioane de barili nu trebuie, prin urmare, privită doar ca o altă statistică lunară de producție. Este un avertisment despre infrastructură. Arabia Saudită a petrecut decenii pregătindu-se pentru o criză Hormuz. Conducta Est-Vest a fost una dintre polițele de asigurare ale regatului împotriva unui astfel de scenariu. Acum războiul testează chiar polița de asigurare. Dacă luptele continuă și ambele rute rămân contestate, Arabia Saudită va trebui să se bazeze tot mai mult pe stocuri, coridoare limitate de transport maritim și orice trafic de petroliere dispus să accepte riscul. Aceasta lasă piața petrolieră cu o întrebare foarte diferită de cea cu care se confrunta înainte de război. Nu mai este pur și simplu cât petrol poate produce Arabia Saudită? Este vorba despre cât petrol poate livra Arabia Saudită în mod fiabil? În acest moment, răspunsul cade rapid. Dacă vrei, pot face și asta mai în stil Inside Paradeplatz / Lukas Hässig, cu un început mai provocator și un paragraf final mai dur.