Motivul principal pentru care crizele financiare din trecut se dezvoltau ușor a fost viteza lentă a transmiterii informațiilor. Comunicarea insuficient dezvoltată și transparența scăzută a pieței au făcut ca informațiile să fie deținute pe termen lung de un număr restrâns de persoane. Multe riscuri puteau să se acumuleze în sistem ani de zile, în timp ce majoritatea participanților la piață nu își dădeau seama. Când problemele deveneau evidente, piața adesea nu mai avea timp să reacționeze, panica se răspândea rapid și în final se transforma într-o criză sistemică. Mediul de astăzi este complet diferit. Smartphone-urile, internetul și informațiile în timp real fac ca informațiile să poată ajunge aproape instantaneu în întreaga lume. Datele macroeconomice, schimbările de politici și fluctuațiile prețurilor de piață pot fi captate de piață în câteva secunde. Multe riscuri locale sunt deja anticipate de piață înainte să se extindă. Din această perspectivă, crizele financiare tradiționale care se bazau pe acumularea întârziată a informațiilor devin într-adevăr mai greu de format. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Mai multe informații nu înseamnă neapărat o mai bună înțelegere. Când viteza de transmitere a informațiilor este foarte mare, piața este mai ușor înconjurată de zgomot. Mesajele adevărate și false se amestecă, emoțiile se propagă rapid, iar reacțiile pieței sunt adesea amplificate. Panica pe termen scurt, vânzările concentrate și contracția instantanee a lichidității sunt situații care în piețele moderne apar chiar mai frecvent. Un exemplu tipic este începutul pandemiei din 2020. Piața bursieră americană a declanșat patru opriri automate în doar o lună. Nu pentru că fundamentalele economice s-au prăbușit brusc în câteva săptămâni, ci pentru că piața a format rapid o panică unitară sub impactul intens al informațiilor. Când toată lumea reacționează în același mod, volatilitatea pieței este extrem de amplificată. O problemă mai profundă provine de fapt din complexitatea sistemului financiar în sine. Criza financiară din 2008...

Există cu adevărat o mentalitate a bogaților? De fapt, de multe ori este doar un efect de supraviețuire. Buffett este cunoscut pentru stabilitatea sa, Musk pentru curajul său de a paria totul, iar toată lumea spune că ei au mentalitatea bogaților. Astăzi am cercetat trecutul lor. În 1963, American Express a fost implicată într-un scandal de fraudă, iar prețul acțiunilor a scăzut brusc; în timp ce alții vindeau, Buffett a cumpărat continuu, investind până la 40% din fond. Dar el însuși avea o regulă: să nu cumpere mai mult de 25% dintr-o acțiune; pentru American Express, a încălcat personal această regulă. Deci, în esență, el și Musk sunt de aceeași factură, amândoi îndrăznesc să parieze totul acolo unde au cea mai mare încredere. Atunci, dacă pariezi totul când ești sigur, asta ar trebui să fie mentalitatea bogaților, nu? Dar a privi doar câștigătorii nu este suficient, să vedem și pierzătorii. În aceeași perioadă cu Tesla, în SUA exista o altă companie de mașini electrice numită „Fisker”, probabil nu ai auzit de ea. La vremea respectivă, nu era mai mică decât Tesla, ambele companii aveau împrumuturi guvernamentale, iar Fisker a primit chiar o sumă mai mare, susținută de firma de investiții de top din Silicon Valley, Kleiner Perkins. Și ea a ales să parieze totul, punând soarta companiei pe mașinile electrice. Cel mai important pentru fabricarea mașinilor electrice este bateria; Fisker a ales atunci fabrica de baterii A123, foarte promițătoare, în timp ce Tesla folosea un grup de mii de celule mici de laptop. Dacă ai fi investit atunci, pe cine ai fi ales? Rezultatul: în 2012 A123 a dat faliment, în 2013 Fisker a dat faliment, în același an Tesla a rambursat împrumutul guvernamental cu nouă ani înainte. Privind înapoi, Fisker a pariat greșit, dar la momentul respectiv, ea era clar